22 Aprilie – „Ziua Mondială a Pământului”

Anul 1970 a fost anul care a adus introducerea fibrei optice, Apollo 13, ultimul album al formaţiei Beatles, moartea lui Jimi Hendrix sau naşterea lui Mariah Carey şi nu în ultimul rând, pentru prima dată, un eveniment numit Ziua Pământului.

Intemeietorul a fost Gaylord Nelson, apoi un senator american din Wisconsin, care a propus primul protest naţional legat de mediul înconjurător, pentru a zgudui aranjamentele politice şi pentru a forţa introducerea acestei probleme în agenda naţională . A fost un pariu riscant, dar a mers.

În tot acest timp, industria elibera fum şi alte substanţe toxice fără a se teme de consecinţe. Poluarea aerului era în mare parte acceptată ca şi cum ar fi reprezentat aroma prosperităţii.

Ziua Pământului a schimbat însă toate aceste obisnuinţe. Pe 22 aprilie, 20 de milioane de americani, au ieşit în stradă, parcuri sau în amfiteatre pentru a protesta în favoarea unui mediu înconjurător mai stabil şi mai sănătos. Denis Hayes, coordonatorul naţional, şi tânăra lui echipă, au organizat proteste masive din oraş în oraş. Grupuri care militau împotriva vărsărilor de petrol, fabricilor care poluau şi a centralelor electrice, deşeurilor toxice, pesticidelor, pierderea faunei, au realizat dintr-o dată că au atât de multe valori şi principii în comun.

Prima zi a pământului a dus la creerea Agenţiei pentru Protecţia Mediului Înconjurător a Statelor Unite ale Americii şi a deschiderii căii pentru un aer curat, apă curată şi acţiuni pentru speciile pe cale de dispariţie.

Pe măsură ce anul 1990 se apropia, un grup de lideri ce militau pentru mediul înconjurător, a lansat ideea unei noi mari campanii şi au cerut ajutorul lui Denis Hayes.

De data aceasta, Ziua Pământului devenise un eveniment internaţional, mobilizând 200 de milioane de oameni din 141 ţări, astfel aducând pe scena mondială chestiunile mediului înconjurător.

Ziua Pământului este acum sărbătorită pe plan internaţional ca o expresie comună, ca o dorinţă publică de a construi o societate stabilă. Unind cetăţenii activişti, această zi educă şi mobilizează oamenii din întreagă lume pentru a proteja mediul înconjurător. Inspiră necesitatea de a acţiona, la nivel personal, comunitar, naţional şi internaţional.
Activităţile şi programele de Ziua Pământului, reamintesc de promisunea, de dorinţa publică şi implică participarea tuturor nivelelor sociale. 

Dar oare responsabilitatea de a ocroti mediul înconjurător nu ne revine fiecăruia? Dacă da, în ce măsură ar trebui să ne preocupe această chestiune?

Aştept ideile voastre. 

Read Full Post »

Descoperă minunile lumii! (Episodul 1)

GEYSIR ŞI STROKKUR (ISLANDA)

Un jet înalt de apă fiartă, născut din activitatea vulcanică, a dat numele său tuturor izvoarelor fierbinţi din lume.

Apă ţâşnind şi explodând într-o fântână clocotindă, urmată de un jet de stropi minusculi, albi ca creta, ridicându-se până la înălţimea unui bloc de 5 etaje – o privelişte extraordinară ce durează 7 sau 8 minute, după care dispare. Apoi, o coloană de apă fierbinte ţâşneşte în aer ca o rachetă, de această dată înaltă de 30 m sau mai mult. Erupţia continuă, jetul de apă crescând până la 60m înălţime. În cele din urmă, o coloană de abur fierbinte ţâşneşte şuierând asurzitor, după care se aşterne din nou liniştea.

Aşa era izvorul fierbinte Geysir în anii ’30, pe atunci principalul punct de atracţie al Islandei – “gheizerul” originar.

Astăzi turiştii admiră reprezentaţiile unui vecin mai mic, Strokkur, care ţâşneşte la fiecare aproximativ 10 minute, aruncând în aer o coloană de apă fierbinte înaltă de 22m.

Geysir şi Strokkur se află într-o zonă cu circa 50 de izvoare fierbinţi ce se aud clocotind în subteran cu un vuiet înfundat. Regiunea gheizerelor a fost menţionată în documente pentru prima dată în 1294, când un cutremur a distrus câteva izvoare fierbinţi şi a creat alte două, probabil Geysir şi Strokkur. Geysir a devenit un punct de atracţie turistică imediat după ce şi-a primit numele, în 1647; pe atunci erupea zilnic. În jurul anului 1800, ţâşnea de mai multe ori pe zi, iar la un moment dat a erupt de 14 ori în 24 de ore. În 1907 însă, s-a stins şi a rămas astfel aproape 30 de ani. În 1935 erupţiile au fost induse artificial, extrăgându-se puţină apă şi scăzând astfel presiunea din subteran. Astăzi exploziile sunt rare, dar la fel de spectaculoase.

În Islanda există aproximativ 3000 de izvoare fierbinţi, guri de abur, vulcani noroioşi şi gheizere. Printre ele se află şi craterele noroioase sulfuroase, clocotinde de la Namaskard, în nord; aici turiştii trebuie să fie atenţi unde păşesc, pentru a nu se arde la tălpi. În Evul Mediu se credea că vulcanii sunt porţi ale iadului, dar astăzi apa înfierbântată de căldura vulcanilor este captată şi utilizată la încălzirea locuinţelor.

O manifestare impresionantă a activităţii continue din zonă s-a petrecut la 14 noiembrie 1963, când un nor înalt de 3600m a ţâşnit în largul coastelor sudice ale Islandei. Nu era vorba de un gheizer, ci de naşterea unei noi insule; Surtsey. O altă Islandă în miniatură, insula s-a format din resturile unei erupţii vulcanice submarine.    

 

Read Full Post »

Descoperă minunile lumii!

Nu te-ai plictisit să vezi mereu aceleaşi oferte de destinaţii de vacanţă?

Dacă vrei să-ţi mai condimentezi vacanţa, aruncă-ţi un ochi peste ofertele de vacanţă propuse de „agenţia de turism Scoolforfun”. Noi îţi oferim un top mai mult decât subiectiv cu cele mai „cool” locaţii.

În loc să te întorci acasă cu un peşte de sticlă de pus pe televizor adus de la Costineşti sau cu coarne de cerb de pe Valea Prahovei, ce-ai zice de…..?

Read Full Post »