Oricât de puţin ne-am dori să aflăm numele lor, iată că există o ”listă neagră” a aeroporturilor care prezintă riscuri maxime pentru sănătatea şi chiar viaţa pasagerilor. Aeroportul, prin simpla definiţie, ar trebui sa fie una dintre cele mai sigure construcţii făcute de om. Locaţia ideală include spaţii ample, teren neted, vizibilitate maximă şi, mai ales, curenţi aerieni favorabili. Cu toate acestea, de multe ori, lucrurile nu ies cum şi-ar fi dorit constructorii şi antreprenorii.
Aeroportul Junacho E. Yrausquin – Saba, Antilele Olandeze
Să ajungi în acestă insulă paradisiacă este cu adevărat o aventură periculoasă. Pistele aeroportului respectiv nu depăşesc lungimea de 396 metri. Evident că avioanele de mari dimensiuni nu pot ateriza pe un asemenea aeroport. Însă pista foarte scurtă ridică probleme până şi pentru micile avioane de agrement de tip Cessna.
„Micul semn X semnifică faptul că nu poţi ateriza aici. Cu toate acestea, ne riscăm zilnic vieţile atât noi, cât şi pasagerii. Dar, nu-i aşa, ce nu fac oamenii pentru a ajunge la destinaţia de vacanţă favorită?”, comentează ironic un fost pilot din cadrul marinei militare americane, actualmente pilot particular care transportă turiştii pe Aeroportul Junacho E. Yrausquin.
Aeroportul Svalbard – Insulele Svalbard, Norvegia
Insulele Svalbard sunt un avanpost al Europei în interiorul Oceanului Arctic. În prezent, există trei aeroporturi care asigură accesul în acest colţ depărtat de lume. Două sunt folosite pentru transportul minerilor care lucreză în zonă, iar celălalt este deschis traficului aerian în scop predominant comercial. Aeroportul din Svalbard deţine, printre altele, recordul celui mai nordic aeroport din lume.
Inginerii care l-au construit s-au folosit de climatul cumplit de rece al regiunii în propriul avantaj: pistele aeroportului sunt construite direct pe stratul gros de permafrost. Aeroportul a fost definitivat în anul 1975, dar schimbările sezoniere din stratul permanent de gheaţă, cauzate de fenomenul de încălzire globală, duc la denivelări serioase ale suprafeţei de rulare a avioanelor. Sunt necesare, în consecinţă, reparaţii permanente ale pistei, iar un proiect general de remediere a situaţiei, derulat încă din anul 1989, a avut un succes relativ.
Ca să fie şi mai rău, un studiu din anul 2002 indica, încă de pe atunci, că fenomenul de încălzire globală va duce, în scurt timp, la o deformare atât de gravă a pistei, încât, pentru viitor, oficialităţile de la Oslo iau în calcul închiderea definitivă a aeroportului.
SURSA:www.descopera.ro
Schoolforfun's Blog 
